Fie că este vorba de constrângeri sexuale propriu-zise, fie că vorbim doar de comportamente verbale care nu au neapărat drept scop cooperarea sexuală, dar transmit atitudini degradante, tăcerea nu este o soluţie pentru victimele hărţuirii sexuale la locul de muncă.
„Hărţuirea sexuală la locul de muncă constă în comportamente verbale şi nonverbale, care sunt de natură sexuală, cu referire la genul masculin sau feminin al persoanei, ofensatoare, degradante sau dăunătoare. De cele mai multe ori, agresorul face abuz de puterea oferită de funcţie, de felul în care el interpretează această putere, pentru a obţine beneficii de natură sexuală din partea persoanei pe care o vizează”, explică, pentru “Adevărul”, Erna Constantin, Psiholog – Psihoterapie integrativă şi Specialist resurse umane.
Deşi există o legislaţie care protejează victimele hărţuirii sexuale, în România amenzile date din aceste cauze sunt foarte puţine, iar condamnările practic nu există.
“Hărţuirea sexuală la locul de muncă este o realitate, agresorii pot utiliza cele mai subtile metode, iar victimele aleg să nu raporteze acest abuz, fie din ruşine, fie de teama că nu vor fi crezute sau înţelese şi astfel, îşi pot pierde locul de muncă”, mai spune specialistul.
Nu doar femeile sunt hărţuite sexual la serviciu, însă majoritatea angajaţilor hărţuiţi sexual la locul de muncă este formată din femei. “Deşi probabilitatea ca femeile să fie victime ale hărţuirii sexuale este mai mare, bărbaţii nu sunt excluşi. Chiar dacă hărţuirea sexuală este o realitate, victimele femei reclamă acest fapt într-o proporţie mică, raportat la numărul celor care au cunoştinţă cu privire la acest lucru, însă, numărul lor este mai mare comparativ cu numărul de victime bărbaţi”, explică Erna Constantin.
Fenomenul este mai frecvent în mediul urban
Cele mai multe dintre victimele hărţuirii sexuale au sub 30 de ani, potrivit statisticilor, iar majoritatea dintre acestea au studii superioare.
“Femeile tinere, absolvenţii care intră în câmpul muncii, persoanele aflate la primul loc de muncă, persoanele care arată cât de mult îşi doresc promovarea în funcţie, sau cât de dependente sunt de acel loc de muncă, sunt categorii de persoane definite de agresori ca fiind vulnerabile şi se pot folosi de poziţia dată de funcţie pentru a abuza. Victime ale hărţuirii sexuale pot fi şi persoanele necăsătorite sau aflate în uniune consensuală, iar fenomenul este mai întâlnit în mediul urban decât în mediul rural unde vestea se poate duce repede şi agresorul riscă să fie descoperit. Însă, mediul rural nu este exclus”, spune psihologul.
Statisticile ultimilor 15 ani arată că, în general agresorii fac parte din categoria angajaţilor cu funcţii superioare.
“Profilul celui care hărţuieşte sexual este definit prin tendinţa de a obţine recunoaştere în acest aspect, fie că porneşte din dorinţa de a-şi demonstra că este capabil să obţină ceea ce îşi doreşte, fie că agresorul are tulburări de comportament în urma trăirii unor experienţe marcante pentru el. Bărbaţii sunt mai susceptibili de a hărţui sexual, femeile nefiind excluse. Acest fapt se datorează nevoilor de ordin structural, educaţiei cu privire la rolul bărbatului şi la rolul femeii, dar şi la particularităţi specifice fiecărui individ”, arată specialistul în psihoterapie integrativă.
“Femeile sunt vinovate pentru că provoacă prin atitudine sau îmbrăcăminte”
Aproape invariabil, în astfel de conflicte, agresorul dă vina pe victimă.
“Hărţuirea sexuală se poate naşte în urma unei educaţii sexuale deficitare sau atunci când agresorul acceptă violenţa îndreptată asupra femeilor. Hărţuitorul are tendinţa de a învinovăţi victima pentru actele sale, la bază stând credinţe precum: <<femeile sunt vinovate dacă sunt hărţuite, pentru că provoacă prin atitudine sau îmbrăcăminte>>, <<atunci când femeia spune NU, ea de fapt, spune POATE>>, <<persoanele care se consideră hărţuite, de fapt nu ştiu de glumă>>”, mai spune Erna Constantin.
Formele cele mai întâlnite ale hărţuirii sexuale sunt, după cum arată specialistul, hărţuirea prin raportare la gen, atenţia sexuală nedorită şi constrângerea sexuală.
“Hărţuirea legată de gen implică comportamente verbale şi non-verbale, care nu au ca scop cooperarea sexuală şi transmit atitudini jignitoare, ostile, degradante legate de genul persoanei. Cu alte cuvinte, această formă de hărţuire sexuală constă în încercarea de a-l supune şi domina pe celălalt pe baza presupunerilor legate de slăbiciunile persoanelor de sex feminin sau masculin. Exemple de astfel de comportamente includ remarci sexuale brute, afişarea sau distribuirea materialelor ofensatoare cu caracter sexual, comentarii sexiste şi care discriminează”, arată specialistul.
Chiar dacă nu este vorba de constrângere sexuală propriu zisă sunt anumite atitudini ale hărţuitorului care pot pune victima în situaţii neplăcute.
“Atenţia sexuală nedorită constă în comportamente verbale şi non-verbale, fiind incluse aici tentativele de a discuta despre sex, de a menţine privirea într-un mod ostentativ asupra părţilor intime ale corpului victimei, cereri repetate de a obţine întâlniri în afara locului de muncă, precum şi atingerea victimei într-un mod în care aceasta să se simtă inconfortabil”, precizează Erna Constantin.
Agresorul condiţionează, de cele mai multe ori, recunoaşterea profesională a victimei de favoruri cu tentă sexuală.
“Constrângerea sexuală vizează cererea directă de a obţine favoruri sexuale în schimbul recunoaşterii profesionale, fie că este vorba despre păstrarea locului de muncă, bonusuri, prime, avansări în funcţie. Această formă de hărţuire sexuală este completată cu ameninţări, directe sau subtile, care să inducă teama”, arată specialistul.
De multe ori, hărţuirea îmbracă toate cele trei forme descrise de specialist.
“Chiar dacă cele trei forme de hărţuire sexuală sunt descrise separat, ele pot fi combinate. Efectele hărţuirii sexuale sunt de natură psihologică, fizică şi pot avea repercursiuni şi asupra calităţii muncii şi a imaginii companiei. Din punct de vedere psihologic efectele pot fi: depresie, anxietate, şoc, stres, tulburări de alimentaţie, tulburări ale somnului, tulburări de concentrare, hipersensibilitate, ruşine, neîncredere în capacităţile proprii. Dintre efectele fizice pot fi amintite: durerile de cap, ameţeli, afecţiuni dermatologice, palpitaţii, probleme gastrointestinale, disfuncţii sexuale, tulburări hormonale”, spune Erna Constantin.
Insatisfacţii şi demotivare
Specialistul arată că hărţuirea sexuală generează insatisfacţii, demotivare la locul de muncă, absenteism, schimbarea obiectivelor profesionale, erori profesionale, neîndeplinirea sarcinilor specifice postului.
“Acestea se pot extinde şi, în cazul în care victima poate avea de exemplu în derulare proiecte cu clienţii companiei, relaţiile cu aceştia se pot degrada, implicit veniturile companiei scad, iar imaginea organizaţiei ar putea fi afectată. La acestea se adaugă şi eventualele procese în instanţă, atunci când victima reclamă hărţuirea sexuală”.
Tăcerea nu este o soluţie În primul rând ascunderea de către victimă a acestei situaţi nu este îmn interesul persoanei agresate, char dacă aparent aceasta s-ar prefigura ca singura soluţie pentru păstrarea job-ului.
“O modalitate de a preveni hărţuirea sexuală la locul de muncă este informarea angajaţilor cu privire la acest fenomen, astfel încât ei să îl poată reclama. Informaţiile pot fi incluse în regulamentele interne ale organizaţiei. Sunt şi cazuri în care cei care hărţuiesc sexual nu conştientizează că acţionează în manieră nesănătoasă, întrucât, au recurs la acest comportament în mod repetat, astfel că pentru ei a devenit o normalitate. Mai mult decât atât, sunt victime care consideră că dacă ar raporta hărţuirea sexuală nu ar fi crezute în condiţiile în care cei care hărţuiesc pot afişa în exterior imaginea specifică unui om serios şi cu principii morale sănătoase”, mai spune specialistul.
Apelarea la un avocat Cu ajutorul unui avocat lucrurile pot fi stopate înainte de profuce consecinţe ireparabile.
“A pune STOP unui astfel de comportament este o soluţie esenţială. Solicitarea asistenţei psihologice şi apelarea la serviciile unui avocat sunt demersuri pe care le poate face victima hărţuirii sexuale la locul de muncă. În Codul penal sunt prevăzute sancţiuni în caz de hărţuire sexuală la locul de muncă şi un avocat poate îndruma victima în vederea înţelegerii corespunzătoare a legislaţiei în acest sens. Mai mult decât atât, în cazul în care victima este sceptică în ceea ce priveşte felul în care poate demonstra sau dacă poate proba faptul că hărţuirea sexuală la locul de muncă este reală, un avocat poate interveni cu informaţii legate de ceea ce poate reprezenta dovada faptului în instanţă”, mai spune psihologul.
Declaraţiile, înscrisurile, fotografiile, expertizele, filmări video şi audio, toate pot fi acceptate ca probe în instanţe. Nici consilierea psihologică nu este de neglijat, având în vedere, după cum arat specialistul în psihoterapie, repercursiunile hărţuirii sexuale, în plan mental şi în plan relaţional.
“Psihoterapeutul, pe lângă faptul că asigură confidenţialitatea, acţionează prin tehnici specifice în vederea restabilirii echilibrului emoţional şi cognitiv al victimei hărţuirii sexuale la locul de muncă”, încheie Erna Constantin.
Articol de Cristina Stancu
