Alegerea programului de psihoterapie individuală este o decizie importantă. De aceea este necesară informarea prealabilă cu privire la acest demers. În primul rând, este necesar ca psihoterapeutul să dețină aviz de liberă practică emis de Colegiul Psihologilor din România, care atestă bazele formării în psihologie, înțelegerea responsabilității în lucrul cu beneficiarii serviciilor psihologice și respectarea Codului etic și deontologic al acestei profesii nobile.
Psihoterapia a depășit demult barierele stigmatizării în România și s-a aliniat cu succes, practicilor internaționale, după anii ’90. Acesta este momentul în care s-a înțeles faptul că psihoterapia este un tratament psihologic, bazat pe colaborarea dintre psihoterapeut și beneficiarul serviciilor psihologice.
Psihoterapeutul aplică metode validate științific în vederea dezvoltării obiceiurilor eficiente și a unui stil de viață sănătos, din punct de vedere psihic.
Psihoterapia se desfășoară într-un cadru securizant, suportiv, care permite ca discuția să se desfășoare deschis, cu lejeritate. Acest demers este facilitat de psihoterapeut care, în urma pregătirii lui, consolidată în ani de studiu și practică, a devenit empatic și totodată obiectiv.
Sunt persoane care apelează la psihoterapie pentru că în ultima perioadă: au întâmpinat dificultăți în relațiile lor (singurătate, despărțire, neînțelegeri în cuplu și familie), sunt confuze și se îngrijorează cu privire la anumite decizii pe care este necesar să le ia, au experimentat stări depresive, anxioase, atacuri de panică,fobii, s-au îngrijorat din orice, s-au confruntat cu stres, nemulțumiri, dificultăți de adormire și/sau menținere a somnului, pierderi (decesul unei persoane dragi, pierderea locului de muncă), abuzuri emoționale și fizice sau se află într-o etapă a vieții lor în care descoperă o neconcordanță între ceea ce ar vrea să fie și cum este viața lor (domeniul personal, social, profesional).
Confidențialitatea procesului de psihoterapie este asigurată conform Codului etic și deontologic care se poate consulta pe siteul Colegiului Psihologilor din România.
Durata ședinței de psihoterapie individuală este de 45 de minute/ 250 lei și 200 lei (cu reducere) pentru studenții care fac dovada urmării unui program universitar de licență sau masterat şi pentru persoanele aflate în concediu de creştere copil.
Scurtă evaluare: cum ești?
Tristețe și pierderea interesului sau plăcerii pentru activitățile zilnice
Depresia
Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor.
Indicatorii specifici sunt:
• Dispoziţie depresivă + Diminuarea marcată a interesului sau a plăcerii pentru activităţi.
• Scădere sau creştere ponderală / Insomnie sau hipersomnie / Agitaţie sau lentoare psihomotorie / Lipsă de energie / Sentimente de inutilitate sau de vinovăţie / Diminuarea funcţiilor cognitive / Gânduri recurente de moarte, ideaţie suicidară recurentă sau tentativă de suicid.
În prezent, depresia afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob.
Statisticile OMS arată că în România 5% din populația generală suferă de depresie, dar spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate și vindecate. Depresia poate fi și: persistentă, premenstruală, cu debut peripartum (perioada care cuprinde ultima lună de sarcină și primele luni ce urmează nașterii), post-partum (stare a lăuziei).
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Pierderea unei persoane dragi (despărțire, divorț, deces)
Potrivit statisticilor, cei mai impactanți factori de stres sunt: boala, decesul, accidentul, divorțul și pierderile financiare/ locului de muncă.
Factorul de stres poate fi un eveniment unic (ex: încheierea unei relații sentimentale) sau poate fi vorba de mai multe elemente (dificultăți la locul de muncă și probleme maritale). Factorii de stres pot afecta o singură pesoană sau întreaga familie sau o comunitate mai mare (ex: dezastrele naturale, atentatele).
Etapele tipice ale impactului emoțional sunt: șocul, negarea/ evitarea, furia, invazia gândurilor, acceptarea/ perlaborarea.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Îngrijorare cu privire la viitor, agitație, dificultăți de concentrare, iritabilitate
Anxietatea
Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale ce se caracterizează prin senzații semnificative de anxietate și frică. Anxietatea este o îngrijorare cu privire la evenimente viitoare, iar frica este o reacție la evenimente curente.
Tulburarea de anxietate generalizată se „caracterizează prin îngrijorare excesivă cronică acompaniată de trei sau mai multe din următoarele simptome: agitație, oboseală, probleme de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară și tulburări de somn”. Tulburarea de anxietate generalizată este cea mai obișnuită tulburare de anxietate.
Cea mai largă categorie de tulburări de anxietate este cea ce ține de fobii specifice, aici fiind incluse toate cazurile în care frica și anxietatea sunt cauzate de o situație sau un stimul specific. Între 5% și 12% din populația mondială suferă de fobii specifice. Fobii obișnuite țin de zbor, sânge, apă, condusul pe șosea și tuneluri. Când oamenii sunt expuși la fobia lor, pot experimenta tremor, încetinirea respirației sau bătăi rapide ale inimii.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Senzație de nod în gât, dificultăți de respirație, frică
Tulburarea de panică (Atacuri de panică)
În cazul tulburării de panică, o persoană experimentează atacuri scurte cu teroare și neliniște intense, adesea marcate de tremurat, zguduire, confuzie, amețeală, greață și/sau dificultăți de respirație. Aceste atacuri de panică, definite de APA ca frică sau disconfort ce apare brusc și atinge culmea în mai puțin de zece minute, poate dura mai multe ore. Pot fi cauzate de stres, frică generalizată, frică de necunoscut sau pot să nu aiba o cauză clară, conștientizată, astfel că atacurile de panică pot fi imprevizibile.
Poate fi prezentă și agorafobia, o anxietate specifică cu privire la a fi într-un loc sau situație de unde scăparea este considerată ca fiind dificilă sau unde ajutorul poate fi greu sau imposibil de obținut.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Teamă cu privire la interacțiunile sociale, vorbitul în public, la gândul că ar putea exista critici
Anxietatea socială
Întâlnirea unor persoane necunoscute, vorbitul în public, pot declanșa simptome anxioase: înroșirea feței, tremor, transpirații, dificultăți de exprimare. Pentru a vorbi de anxietate socială, Frica, anxietatea, evitarea, trebuie să fie prezente odată cu obiceiurile zilnice și să influențeze domeniile de funcționare (social, profesional) pentru cel puțin 6 luni. Dacă o persoană se teme să vorbească în public și această activitate nu este o rutină, atunci evaluarea se îndreaptă către alte criterii, cu altă cauzalitate.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Atenție persistentă și consumatoare de timp, acordată detaliilor
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Persoana simte nevoia de a îndeplini anumite rutine în mod repetat (numite „compulsii”) sau are anumite gânduri în mod repetat (numite „obsesii”). Persoana este incapabilă să controleze gândurile sau activitățile pentru mai mult de o scurtă perioadă de timp. Compulsii obișnuite sunt spălatul pe mâini, numărarea lucrurilor sau a verifica dacă ușa este încuiată. Unora le poate fi dificil a arunca lucruri care nu mai sunt folosite. Aceste activități au loc într-o asemenea măsură încât viața zilnică a persoanei este afectată negativ. Acestea adesea iau mai mult de o oră din zi. Cei mai mulți adulți realizează că comportamentele lor de acest fel nu au sens. Condiția este asociată cu ticuri, tulburarea de anxietate și un risc crescut de sinucidere.
Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează în jur de 2.3% din oameni la un anumit punct al vieții lor.
Termenul „obsesiv-compulsiv” este uneori folosit într-o manieră neoficială fără legătură cu TOC pe a descrie pe cineva care este excesiv de meticulos, perfectionist, absorbit sau fixat în alte privințe.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Tipare de comportament care se repetă însoțite de emoții, trăiri specifice personalității
Include tipare (modele) cognitive, emoționale, ale impuls-controlului și relațiilor cu ceilalți, constante și durabile în timp:
• sunt schițate și se dezvoltă încă din copilărie;
• se cristalizează la adolescență;
• însoțesc persoana de-a lungul întregii sale existențe.
Există 10 tipare de personalitate recunoscute de medicina de specialitate; acestea sunt clasificate în trei grupe (clustere).
Cluster A
• Paranoidă: suspicioși, neîncrezători, ostili, iritabili, geloși, colecționari de nedreptăți sau procesomani.
• Schizoidă: izolați, fără vreo manifestare către ceilalți, contact vizual deficitar, neadecvat de serioși, procupați de obiecte neînsuflețite sau constructe metafizice.
• Schizotipală: multiple bizarerii ale prezentării, vorbirii, limbaj și gândire excentrică, magică, uneori chiar iluzii și idei de referință, lipsa prietenilor.
Cluster B
• Antisocială: de la 15 ani există un comportament de ignorare și încălcare a drepturilor altora, agresivi, iritabili, impulsivi, iresponsabili, fără remușcări, mincinoși, înșală și escrochează.
• Borderline: cu sentimentul de gol lăuntric, impulsivi, relații personale instabile și intense cu oscilarea între idealizare și devalorizare, amenințări sau gesturi suicidare, automutilare.
• Histrionică: dramatici, emoționali, superficiali, seductivi sau provocatori sexual, sugestionabili.
• Narcisică: cu fantezii nelimitate de succes, putere, strălucire sau iubire ideală, lipsiți de empatie, invidioși
Cluster
• Evitantă: rușinoși, timizi, inhibați în relațiile interpersonale, temători de critică, dezaprobare și rejecție. Se privesc ca inadecvați, inferiori altora.
• Dependentă: dependenți, au nevoie de sfaturi și reasigurări de la cei din jur, cu dificultăți în exprimarea dezacordului de teama să nu piardă sprijinul, inițiază greu proiecte și lucruri pe care să le facă singuri.
• Obsesiv-compulsivă: perfecționiști, ordonați, rigizi, preocupați de ordine și de reguli, lipsiți de spontaneitate, prea serioși, perseverenți, încăpățânați.
Fiecare tipar deține resurse de funcționare astfel că nu putem încadra personalitatea în categorii de tipul bună/rea. De asemenea, stilul de funcționare este determinat și de gradul de confort/disconfort resimțit de persoană prin raportare la relația cu Sine și ceilalți.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.
Trăirea sau expunerea la un eveniment traumatic
Sindromul de stres posttraumatic (PTSD)
Stresul post-traumatic poate apărea în urma unei situații extreme, în care viața unei persoane este pusă în pericol precum războiul, dezastre naturale, violul, situații în care ești ostatic, abuz fizic abuz asupra copilului, bullying sau chiar un accident serios. Poate fi de asemenea consecință a unei expuneri pe termen lung (cornice) la factori de stres severi.
Conform DSM-5 criteriile sintetice de diagnostic sunt următoarele :
Criteriul A (un element obligatoriu) – persoana a fost expusă la moarte, amenințarea cu moartea, rănirea gravă sau reală, violență sexuală reală sau amenințare, după cum urmează:
• expunere directă;
• martor la traumă;
• un prieten apropiat sau o rudă a fost expusă unei traume din criteriu;
• expunerea indirectă la detaliile aversive ale traumei, de obicei în cursul îndatoririlor profesionale (de exemplu pompierii, paramedicii, medicii).
Criteriul B (un element obligatoriu) – evenimentul traumatic este reexperimentat, în felul următor:
• gânduri intruzive;
• coşmaruri;
• flashback-uri;
• tulburări emoționale după expunerea la mementouri traumatice;
• reactivitatea fizică după expunerea la mementouri traumatice.
Criteriul C (un element obligatoriu) – evitarea stimulilor legați de traume după evenimentul traumatic inițial, în modul următor:
• gânduri sau sentimente legate de evenimente traumatice;
• rememorări legate de evenimente traumatice.
Criteriul D (două elemente obligatorii) – gânduri sau sentimente negative care au început sau care s-au înrăutățit după evenimentul traumatic, în modul următor:
• incapacitatea de a-și aminti caracteristicile-cheie ale evenimentului traumatic;
• gânduri și sentimente negative despre sine sau despre lume;
• sentimente de vină exagerată pentru sine sau pentru alții în provocarea evenimentului traumatic;
• stare afectivă negativă;
• scăderea interesului pentru diverse activități;
• sentimente de izolare;
• dificultăți de a trăi sentimente pozitive.
Criteriul E (două elemente obligatorii) – sentimente afective și reactivitate legate de evenimente traumatice care au început sau s-au înrăutățit după evenimentul traumatic inițial, care se exprimă în modul următor:
• iritabilitate sau agresivitate;
• comportament riscant sau distructiv;
• hipervigilență;
• reacție de fugă accentuată;
• dificultăți de concentrare;
• insomnii sau alte tulburări ale somnului.
Criteriul F (obligatoriu) – simptome prezente o perioadă mai lungă de o lună;
Criteriul G (obligatoriu) – simptomele creează distres sau afectare funcțională;
Criteriul H (obligatoriu) – simptomele nu sunt urmarea medicamentelor, consumului de substanțe sau altor boli.
Notă: evaluarea psihologică /psihodiagnosticul și strategia de intervenție se fac doar de către specialiști/ psihologi care sunt avizați de către Colegiul Psihologilor din România și care dețin instrumente de evaluare/teste licențiate și validate științific, etalonate pe populația din România.