De ce loveşte: Psihologia abuzatorului

Violenţa creează pe măsură ce distruge. După ce se întâmplă ceva traumatic, psihicul se schimbă. Mâine nu mai este niciodată la fel, pentru că în urma violenţei se naşte o creaţie sălbatică, definită prin durere, furie, confuzie, ruşine. Iar acest tablou ia locul a ceea ce se credea a fi iubire, familie, intimitate. Portretul robot începe să prindă contur. Se defineşte abuzatorul.

De cele mai multe ori abuzatorii prezintă tulburări de ordin psihologic. Tulburările de dispoziţie îi fac să fie mai predispuşi la iritabilitate şi furie. Pe fondul depresiei sau maniei, se pot dezvolta comportamente agresive. Pe de altă parte, tulburarea de stres post-traumatic poate determina individul să rămână în regim de ,,luptă sau fugi”, pe fondul durerii şi a voinţei agresive de a supravieţui.

Dependenţa de substanţe precum alcoolul, drogurile,  poate exacerba aceste comportamente. Unele cercetări au presupus că testosteronul poate uneori să agraveze comportamentele violente, antisociale, agresive.

Mai mult decât atât, mediul în care individul se formează şi comportamentul pe care îl învaţă, sunt factori care pot conduce la adoptarea rolului de abuzator. Agresorii au fost martori ai unor comportamente similare în propriile familii şi în mod inevitabil, imită modelele părinţilor. Agresorii pot avea resentimente faţă de genul pe care îl atacă, bărbaţi sau femei, din cauza unor probleme nerezolvate cu părinţii sau alte figuri de referinţă, care ar fi putut recurge la agresivitate de ordin fizic sau emoţional.

Identificarea cu agresorul poate fi un mecanism de apărare a ego-ului, prin internalizarea rolului figurii dominante din familie. În acest mod, comportamentul agresiv devine, paradoxal, cel mai bun mod de a supravieţui, agresivitatea fiind singura modalitate de a relaţiona.

Abuzatorii provin din medii în care adesea au fost abuzaţi, dezvoltând astfel stimă de sine scăzută. De regulă, abuzul este îndreptat spre cineva care ar fi considerat mai slab decât oricine, cineva care este vulnerabil, fie din punct de vedere fizic, fie că este vorba despre o persoană mai puţin educată, sau dependentă din punct de vedere financiar, ceea ce face victima să fie mai uşor de manipulat.

Abuzatorul este prin definiţie o persoană care are nevoie în  permanenţă să îşi confirme puterea într-un mod nesănătos, chiar şi în situaţiile în care avantajele înclină în favoarea lui.

Sociopatia şi psihopatia întregesc tabloul abuzatorului. Lipsa de empatie, bucuria de a provoca cruzimea sau durerea şi ignorarea consecinţelor sunt elemente caracteristice ale abuzatorului.

Deşi sunt păreri care consideră că abuzul domestic este mai mult ,,o crimă din pasiune” şi mai puţin ucidere stereotipică cu sânge rece, acest lucru nu exprimă în totalitate un adevăr. De multe ori, există un model îndelungat de manipulare şi dorinţă de control din partea abuzatorului. Tactica lui nu este trecătoare şi izolată. Violenţele fac parte din strategia de a domina şi de a afecta emoţional victimele, astfel încât acestea să îşi piardă independenţa şi curajul de a pleca.

Portretul abuzatorului:

  • Adesea, atunci când este mânios, aruncă cu obiecte
  • Este uşor de insultat, astfel că răspunde cu agresivitate chiar în urma unor incidente mărunte
  • Este excesiv de gelos, iar la începutul relaţiei pretinde că gelozia este dovadă de iubire
  • Izolează victima, încercând să îi rupă legăturile sociale, pentru că el consideră că prietenii au o influenţă negativă. Victima se distanţează în cele din urmă, de prieteni şi rămâne doar în compania abuzatorului
  • Are o imagine de sine caracterizată prin nesiguranţă, ceea ce se remarcă prin criticile aduse celor din jur, prin credinţa că toţi oamenii sunt de neîncredere sau că se gândesc doar la propriile interese. Este suspicios şi consideră că toată lumea vrea să profite de pe urma lui.
  • Dă vina pe ceilalţi pentru probleme lui.
  • Este adesea consumator de alcool sau droguri.
  • Poate avea istoric familial caracterizat prin violenţă.
  • Manifestă comportamente violente faţă de copii si animale şi consideră că acestea sunt normale.
  • Poate fi fascinat de arme
  • Poate considera ca un conflict se rezolvă doar prin violenţă
  • Ameninţă cu violenţa, sparge sau loveşte obiecte
  • Foloseşte forţa fizică şi nu argumentele
  • Utilizează ameninţări verbale de tipul ,,te omor”, ,,te strâng de gât”, ,,te bat”, ,,te distrug”. Abuyatorii pot justifica aceste expresii spunând că ,,toată lumea vorbeşte aşa”
  • Poate avea stereotipuri şi prejudecăţi cu privire la rolul femeilor şi bărbaţilor în societate.
  • Poate folosi forţa ,,jucăuşă” ]n timpul sexului sau poate avea fantezii sexuale ]n care victima e neajutorată
  • Poate spune lucruri cu intenţia clară de a provoca durere, de a umili
  • Poate avea schimbări de dispoziţie, poate fi imprevizibil. Poate avea un comportament adecvat şi imediat să treacă la unul dezadaptat.
  • Poate avea antecedente, în care a recurs la violenţa fizică spunând că ,,victima a cerut-o”.

Cu toate acestea, abuzul este definit ca abuz atunci c\nd brutalitatea unui act violent este recunoscută, raportată şi condamnată.

 

Erna Constantin

Psiholog clinician, Psihoterapeut

Please follow and like us:
0